Puteți să îmi aduceți acuze de tot felul
Să mă ascundeți cinic în zid de mănăstire
Să-mi dărâmați mârșav și inutil castelul
Ce tot l-am ridicat din lacrimi de iubire.
Cu pietre aruncați, dacă vă face bine,
Scuipați-mă în față, voi îndura de toate
Dar nu voi accepta să dărâmați destine
Când nu aveți ceva, făcut de voi, în spate.
Iar eu?, am promovat, atât cât s-a putut,
Valori din poezii și vorbe și citate
Și m-a durut când unii, netrebnici absolut,
Au ignorat frumosul, l-au aruncat la spate.
Mârșav ne e prezentul, stupidă-nfumurarea,
Otrava din orgolii ne spulberă din mers,
Suntem sinucigașii ce-mbrățișează marea,
Pigmeii unui timp pierduți în univers.
Acesta-i adevărul, chiar dacă cinic doare,
Acesta vă e chipul, priviți-l în oglindă!
Poate din ochii orbi va curge-o întâmplare,
O lacrimă, atâta, o lacrimă murindă…