Cetățeanul Gabriel

Mereu discretă, cu un fel de teamă a ta, doar a ta, îmi îmbrățișezi mereu scrisul, versurile, poezia care ajung la tine ca o desfătare a mea, ca o ieșire din mine până când într-o zi din tine, din făptura ta a ieșit tulburător o mărturisire, ,,o cutezanță,, și mi-ai Continuă lectura

…sunt nevoit, obligat aproape de propria-mi viziune, de nesfârșitele arderi ce mi-au transformat trupul într-un schelet, veșnic fumegând pe rugul nemilos al creației furibunde…, ah, ce spuneam?, daa, nu oricine poate să accepte că lectura unei poezii dă și simpla consecință a înțelegerii, a tălmăcirii sensurilor ascunse de poet în Continuă lectura

Din nemerniciile lumii, din sufocanta arșiță a verii tu, ca nimeni alta, te tot ridici pe vârful picioarelor ca o tainică respirație și șoptești suav despre viață, despre fericire, ca o îmbrățișare nesfârșită ce vrea să cuprindă și inimi și suflete cu ardoarea pe care doar tu, numai tu, poți Continuă lectura

Spune un vechi și iscusit proverb românesc care din păcate își găsește valabilitatea și în lumea selectă a poeziei cu blazon diriguită din vizibile ascunzișuri de către titrata Uniune a Scriitorilor din România. Transformată de o bună bucată de vreme într-o sfătuitoare exagerată, mai ales prin vocea directorului executiv Gabriel Continuă lectura

O vară, doar o simplă vară, de sexagenar scufundat în propria-i cunoaștere, în amintirile cărților ce poartă urmele mâinilor tremurânde ce au încercat deslușirea misterului scrisului altor trecători, a altor pasageri, ce au iubit, au tresărit, au suferit, lăsând emoțiile lor posterității inevitabile ce încearcă, dacă încearcă…, să afle de Continuă lectura

Un portativ, o suită dansantă, note așezate armonios înaintea trandafirului roșu ce ține acum locul cheii sol care suspină după boabe de cafea profund aromate, misterios așezate ca niște note muzicale ce întregesc uvertura unei compoziții încă nescrise dar îngânate de cei care adoră și dansul și cafeaua și liniștea Continuă lectura

 Un gând sfios dintr-un sfârşit de mai, Din alt final plâpând de primăvară, Când am crezut că-mi eşti dar nu erai Şi a-nceput iubirea ca să doară. Şi depărtări muşcau din mine greu, Grave trăiri îmi desenau destinul Iar tu departe erai mai mereu Şi norii negri tulburau seninul. Visare Continuă lectura

La răsăritul unei superbe clipe de primăvară, 6 mai 2026, ziua în care am luat din nou drumul Basarabiei române, ziua în care s-au împlinit 36 de ani de la primul Pod de Flori care a acoperit cu flori tragicul râu pe o lungime de 700 de kilometri, aveam să Continuă lectura

Puteți să îmi aduceți acuze de tot felul Să mă ascundeți cinic în zid de mănăstire Să-mi dărâmați mârșav și inutil castelul Ce tot l-am ridicat din lacrimi de iubire. Cu pietre aruncați, dacă vă face bine, Scuipați-mă în față, voi îndura de toate Dar nu voi accepta să dărâmați Continuă lectura

Aș vrea… dar cui îi pasă de vrerea mea? nici măcar ție care ți-ai șoptit tăcut și fierbinte că ai poftă mare de un sărut, de o strivire a buzelor, de o încolăcire de limbi nesătule care să se caute una pe alta până ce papilele vor turba de fericire, Continuă lectura