Cândva, în albul iernii, când te-am iubit cu foc În vremuri de visare şi pline de noroc. Când fulgii de zăpadă cerneau adânci trăiri Şi-n suflete de gheaţă se conturau iubiri. Ţi-am dăruit visare şi tot ce îţi doreai Din depărtări cu viscol spuneai că mă iubeai. Că timpul e Continuă lectura
Revelația
De obicei locuiesc la etajul patru. Într-un apartament mai aproape de cer, De păsări, de avioane…, departe de pământ. În ultima iarnă, nenorocul m-a adus Cu picioarele în realitate, pe pământ… În urma unui „contract nesperat” M-am „îmbogățit”…, cu o tuberculoză. Drept pentru care am ajuns la spitalul de pneumo, Continuă lectura
Nichitiană
“Poetul ca şi soldatul/ nu are viaţă personală./ Viaţa lui personală este praf/ şi pulbere.” Daa…, pur nichitian, se derulează o viață de poet, Indiferent dacă este sau nu îndrăgostit, Indiferent dacă este căsătorit sau nu, Indiferent unde se află, în ce moment al existenței sale. Și ce dacă acum Continuă lectura
Și nu știm când…
Într-o zi de vineri, în urmă cu peste 2.000 de ani, El a fost urcat pe cruce, după cum spune istoria Care, așa cum tot repetă profesorul Cioroianu, “Este cea mai frumoasă poveste”. Azi, de la baza propriei neputințe a înțelegerii Tot contemplăm mirați urcarea Lui pe cruce. Fără a Continuă lectura