Încă vă mai privesc cu admirație Rezistând eroic pe-ale pomilor crengi Zbătându-vă prin vânturi, pline de grație, Voi frunze de toamnă, încă vii și verzi. Cu greu părăsiți toamna multicoloră Ce taine, ce vise, în voi mai păstrați?, Întârziind plecarea și ultima oră Și galbena moarte o tot amânați! Încă Continuă lectura

Pe-asfaltul rece, plin de frunze ude Se aude tropăit surd de bocanci, Iar oameni triști dintr-o banală urbe Privesc pierduți la niște saltimbanci, O mână de soldați aduși cu sila, La ordinul cazon dictat de comandanți Privindu-i cum pășesc te-apucă mila, Când vor să pară duri și eleganți. Să mai Continuă lectura

Am scris că tot aștept mereu în gară, Nu mai contează la care peron, Și nici nu sper ca trenul să apară, E doar un gând poetic, monoton. Doar visător mereu, la fel ca prințul, Am așteptat oriunde și oricând, Un alt mistreț cu colții ca argintul Un vis, ce Continuă lectura

E tot mai greu și parcă peste poate Să ducem ani mai mulți, cărați în spate, Când oasele ne sunt tot mai plăpânde Iar mâinile cu greu par a se-ntinde. Iar vechea, tinereasca relaxare La stânga dreapta, o ce desfătare! E toamnă acum și o simțim cu jale Prin pași Continuă lectura

Îmi pare rău că tot mai des greșesc Și mi-am pierdut în patru zări răbdarea. Îmi pare rău și vă mărturisesc, Am obosit și nu-mi mai simt chemarea. M-am tot plimbat prin blânde amăgiri Printre poezii superbe și duioase Printre a voastre dulci și vii trăiri Ba vesele, ba triste, Continuă lectura

Rebelă, îmbufnată și sublimă Continui să îți porți năvalnic trena. Înfășurată-n straie de regină Îți etalezi regește diadema. Tu cea mai năzuroasă dintre toate, Când blândă, când nervoasă peste fire, Îți porți culori în rochii asortate Și ești mereu o veșnică sclipire. Iar sceptrul tău aducător de iarnă Îți poartă Continuă lectura

Poporul meu pierdut la un pariu În lunga noapte a retălmăcirii, Miroși a mort deși ești încă viu Pe crucea nemiloas-a răstignirii. Din trupul tău se-nfruptă azi hulpav Păsări de pradă, veșnic nesătule Și-ți ciugulesc necontenit, bolnav, Ce-a mai rămas din ultimele zile. Ai fost cândva un mândru luptător, De Continuă lectura

M-am întors către tine în duminică de toamnă Plângeam și eu, plângeai și tu, de dorul Țării mari Și tot mai tristă te-am găsit, Basarabie doamnă Dincolo de Prut, uitată, într-un vechi calendar. Au tot curs speranțe pe ape-nvolburate, Bătrânul râu s-a plicitisit de tot Că-n Țară mințile întunecate Miros Continuă lectura

La început de veac și de mileniu, Când toat par aiurea, fără noimă, Iubito vreau să-ți fiu ciudatul geniu: Să-ți dăruiesc din inimă… o dronă. Că tot se poartă lucruri deocheate Ce-ntrec imaginații furibunde, Așa că îți trimit o-nnaripată, Nu te speria și, vai!, nu te ascunde. E blândă și Continuă lectura