E ceasul privirii înapoi, a închipuirii unui bilanţ, cu bune şi cu rele, cu realizări şi neajunsuri. Fiind postat pe facebook acest textuleţ, cartea de vizită mă îndeamnă să fac referire doar la ce am trăit pe această reţea de socializare. Pentru a nu mă scufunda într-un subiectivism ce ar Continuă lectura
„Când nu mai sună telefonul…”
Undeva, în prima jumătate a lunii decembrie, mai exact pe 8, mă aflam la o lansare de carte a scriitorului şi epigramistului Dumitru Monacu, eveniment cultural local onorat de prezenţa a peste 70 de persoane. Majoritatea, oameni aflaţi la inevitabila vârstă a senectuţii, au ţinut să asiste la un moment Continuă lectura
Sentimente din ajun de Crăciun
Aş fi vrut… Un clopoţel, atât aş fi vrut Să fiu în palmele tale. Să mă mângâi cu un sărut Pe clinchetul dulce şi moale. Să mă plimbi aiurea, hai hui Peste nopţi târzii şi albastre, Niciodată, nimănui să nu spui De clinchetul dragostei noastre. Doar atât, de Crăciun, aş Continuă lectura
Gânduri dinaintea Crăciunului
Şi iarăşi pe cer o stea va apare Şi ochii privi-vor miraţi, colo sus Cu mare şi tainică, grea întrebare, Spre naşterea pruncului, micul Iisus. De două milenii mirarea sporeşte Spre cer omenirea priveşte cu jind Şi-aşteaptă spăşită, speranţa tot creşte, Să vină din nou, în suflet şi-n gând. Şi Continuă lectura
Încercări de decembrie…
„Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul. Ce-ţi pasă ţie chip de lut Dac-oi fi eu sau altul?”… Mihai Eminescu – Luceafărul Adio frumoaso… Adio poezie, te las în visare Cu vârfuri de munte, cu ţărmuri de mare. Te las, mi-a ajuns de vorbele-ţi reci Rostite Continuă lectura
Cât de parşivă mai poţi fi Austrie? Dar tu Olandă?
Pentru că altfel nu am cum să mă exprim. Şi mă simţeam aşa de bine zilele acestea, când scufundat în lumea frumoasă a poeziei, când alergând imaginar pe gazoanele Mondialului din Qatar. Şi ţac- pac văd că România iar primeşte un bobârnac în freza-i deja mult ridată de la o Continuă lectura
Încercați, doar încercați…
La vremea acestui început de decembrie, când timpurile sunt nedrepte și crude cu ființa românească, când, mai mult ca niciodată, ,,trăiesc unii din furt, alții doar din ce-au dat,, , avem nevoie imperioasă de frumos, de balsam pentru sufletele noastre zdrobite, deprinse nefiresc a trăi în hățișurile minciunii. Și îi Continuă lectura
„Mi-e Labiş pe sub pleoape şi tot ce-i fost-a drag!”
Început de decembrie al anului 1935, în dulcea Bucovină, pe plaiurile Stânişoarei, la o azvârlitură de băţ de celebra Cruce a Talienilor, se năştea un prunc. În familia învăţătorilor Eugen şi Ana Profira Labiş venea pe lume Nicolae, pe 2 decembrie, cu patru zile înaintea sărbătorii de Sfântul Ierarh Nicolae. Continuă lectura