De mâine vine iarăși primăvara, Urmând un calendar din timp străvechi, Iubirile urca-vor iarăși scara S-așeze dulci săruturi la urechi. Și florile vor năvăli gingașe, Cu mărțișoare dăruite-n piept, Iubirile vor fi din nou frumoase Când altele de-abia încep. Printre răzlețe pâlcuri de zăpadă, Uitate dintr-o iarnă prea ciudată, Vor Continuă lectura
Frumoasa secundă…
…este chiar viața mea ce curge trecător în inexistenta clepsidră unde timpul hain macină tot și iluzii și vise și idealuri, fără opreliști. Doar secunda mea, și numai a mea, strălucește albastru între pereții clepsidrei până în clipa neștiută, când lumina clipei, a ceea ce am fost, va fi povestea Continuă lectura
Poezia – o iubire fără sfârșit la Panciu
La început de februarie al anului în curs, pașii m-au purtat spre Țara Vrancei, spre Panciu, micul orășel dintre vii. Martoră a istoriei române, mica urbe mai păstrează și la început de mileniu trei aroma trecutului încărcat de amintiri, mormântul marelui Ioan Slavici, din cimitirul central al orașului, fiind o Continuă lectura
Interior dezamăgit
Curge timpul leneș, curge fără grabă Peste existența noastră parcă monotonă Pașii tot mai mici seamnă zăbavă În viteza care e tot mai molcomă. Secunde și ore par să ne grăbească Spre direcții surde, fără de vreo țintă, Ce stupidă pare gloata omenească Când e fericită dacă e mințită. Am Continuă lectura
Glasul roților de tren, doar o amintire…
În lumea crudă ce ni s-a înfățișat după 1990, un capitol aparte îl constituie tragedia gărilor de poveste, a liniilor ferate peste care s-au depănat amintirile copilăriei și tinereții. Pentru că, în jungla unei tranziții nemiloase, dictată de interese fără scrupule, locuri care au ocupat un segment important al vieții Continuă lectura
Hibernale de februarie
Poezie de iubire Ce frig de iarnă, ah, ce uscăciune Într-un peisaj sărac, fără zăpadă, Când s-au pierdut și lucrurile bune Și negre gânduri par a fi grămadă. În gerul crunt ce mi-a intrat în oase Te chem prin depărtarea ce m-apasă, Prin versul ce-l trimit să te încălzească, Mai Continuă lectura
Poezie și ospitalitate în Țara Vrancei
La începutul acestei săptămâni, glasul roților de tren m-a purtat, în premieră absolută, spre locuri pe unde nu am mai călcat niciodată în viață. Și așa am ajuns în Țara Vrancei, mai exact în micul orășel Panciu, așezare situată la vreo 20 de kilometri de Mărășești și la alți 30 Continuă lectura