E ziua Sfântului Apostol Andrei și, potrivit imaginației românești fără de sfârșit, urmează noaptea strigoilor, a duhurilor necurate, ce coboară printre…umbrele din noi. Parcă, la concurență cu lunga noapte polară, trăiesc demult cu impresia că de peste 30 de ani, sau poate mai mult, sub cerul înroșit românesc se derulează Continuă lectura

La început de săptămână, în ultima zi de luni autumnală din acest an, m-a cuprins o stare de dezgust și, pur și simplu, o greață apăsătoare. Văzând știrile mizerabile scrise cu bani grei de jurnaliști contrafăcuți care anunță trezirea hienelor însetate de sânge și putere din jungla politicii românești. Taman Continuă lectura

La vremea ceasului ce nedeslușit îmi bate, În săptămâna specială a timpului plecat, Când trebuie să trec o jumătate, Din arămiu spre alb imaculat. O dulce tulburare și o privire dusă, Cu ochii înspre toamna gata de plecare, Gătită cu bagajele la ușă Unde e iarna într-o așteptare. De sus, Continuă lectura

Azi n-am să vă mai scriu versuri duioase Din lumea blândă a poveștilor Voi curge lacrimi printre flori frumoase Desprinse din minunea rozelor. O ultimă zvâcnire dând glas profund iubirii Acoperiți de toamna ce a plecat târziu Prin parcuri și grădini mai mișcă trandafirii Sunt inimi care bat într-un decor Continuă lectura

E tot mai stins, nu cred că mai vibrează Acordul ce a fost melodios Ca o iubire caldă, ca o rază, Pornită din adâncuri de frumos. Cred că a fost doar o minciună lungă, Rostită sacadat și fără rost, Fără vreun scop ca să ajungă Într-un final sublim, melodios. Și Continuă lectura

În seara asta frigul mă doboară În seara asta simt că te-am pierdut În seara asta totul mă-nfioară În seara asta totul e trecut. Nimic nu îmi mai stăruie în minte Nimic nu îmi mai spune despre tine Nimic nu mai e cumva cuminte Nimic imens s-a instalat în mine. Continuă lectura

Din plumburiul cerului de toamnă, Din negri nori iscoditori și răi, Stropi reci au început să cearnă Lacrimi în ochii tăi și-ai mei. O disperare bântuie năpasta Durerii crude străbătută-n os Și nu te-oi mai vedea nici anul ăsta Și îmi va fi de-a dreptul dureros. O disperare pare-a mă Continuă lectura

În prag de dimineață, profund autumnală, Când ochii somnoroși mi s-au deschis Privirea s-a oprit pe geam, la o răscoală, A norilor întunecați de gri închis., Și am rămas secunde dus pe gânduri Adânc intrate, rătăcite-n nori, Întrebătoare prin cocorii singuri, Întârziați, acum rătăcitori. Prin toamna lungă cât o veșnicie Continuă lectura

În arome de toamnă fără sfârșit Și pline de mult iluzoriu, Noianuri de frunze cu glasul foșnit Pornesc spre adânc purgatoriu. E drumul firesc, cu iz anual, Ofranda naturii înverzite. Un alt sacrificiu, firesc și banal, Pe-altare prin ani rătăcite. Și noi le privim pe toate cum trec, Prin viața Continuă lectura

Azi am scos capul din nesfârșitele frunze ce au acoperit și trupul și inima unui copac uitat într-o toamnă, lungă și nespus de frumoasă. Acum, la vreme de noiembrie, soarele și azurul cerului m-au copleșit de frumusețe și noblețe nemaivăzută, cum oamenii nu au avut și nu vor avea niciodată, Continuă lectura