Copil, copilărie, inocență În lumea asta tristă și pustie Lipsită de candoare și decență Maturi perverși, cumplită grozăvie! Ca niște lupi pândind mereu la stână Ei ce au fost, ciudat, cândva copii De nerecunoscut și plini de vină Tot mușcă carne dulce din cei vii. Și sfârtecă cu poftă și Continuă lectura

De două milenii…dar nici nu contează Când timpul e doar… relativ ce vibrează Lumina străluce după o ușă Când noi ne aflăm pe jar și cenușă. Abstract ne e totul, dinspre lumină Speranța așteaptă cineva ce-o să vină Și multele sensuri ne înconvoaie Pe umeri tot cad rafale de ploaie Continuă lectura

Printre rânduri nesfârșite de ploaie, care se preling pe geamurile apartamentului, într-o duminică de 25 mai a anului în curs, citesc rânduri, rânduri de comentarii ale mai marilor literaturii române. Și descopăr noi sensuri, noi definiții ale splendorii scrisului. Și nu mă mai satur. Pentru puțin timp am lăsat deoparte Continuă lectura

Azi, ca și ieri, probabil ca și mâine, continui să exprim stropi de speranță în versuri, în strofe legate de poezie. Purtând temeri, incertitudini, emoții nesfârșite trăiri lipite de suflet. Ca mine și alții propagă nesfârșit ficțiunea, visele nesfârșite, dorurile ce par a se regăsi doar în poezie. Pentru că Continuă lectura

Pe rafale de vânturi ce nu se mai termină Ploi reci continuă să cadă nesfârșit În primăvara asta, ciudată balerină, Capricios dans, ritm nedefinit. Bătrânii cu arginturi bogate la tâmple Nu își amintesc atâta răceală Ca în lună de mai să se întâmple Spectacol tomnatic, ce brambureală! Sărac pare totul, Continuă lectura

…cel mai titrat exponent al romanului social și psihologic românesc. Născut pe 5 august 1922 în satul teleormănean Siliștea Gumești, viitorul romancier avea să-și lege de locurile natale începuturile unei creații colosale. ,,Moromeții,, este romanul de început, marea sclipire care i-a anunțat cariera impunătoare a finului analist, a ,,țăranului trist Continuă lectura

Păream uitat la început de vară, În așteptarea unor noi secunde, Mi se părea că eram într-o gară, Tot așteptând ceva de orișiunde. Priveam pierdut spre trenuri prea grăbite Cu pasageri deprinși cu marea grabă Spre multele direcții nevăzute Și fiecare își avea o treabă. Deodată ochii s-au oprit pe Continuă lectura

Cărarea vieții?… doar o chestiune confuză,                                             cu urcușuri și coborâșuri, cu direcții nedeslușite, la stânga, la dreapta, în funcție de vânturi, de circumstanțe neprevăzute, de bătăi ale inimii, când lente, când accelerate, ca dansul unei frunze purtată de rafale spre undeva nicăieri. Iubirea?… O altă chestiune, ivită la intervale de Continuă lectura