Articole

Se sting simboluri, mituri, caractere Păstrând misterul lumii și firescu Aseară a plecat tăcut spre stele În mare suferință și Lucescu. Argintul viu al unei generații Emblema câinilor cei răi din Groapă Cârlionțatul ce a strâns ovații Cu el povestea stă ca să înceapă. Simbol al eleganței în fapt de Continuă lectura

M-am luminat în crudă așteptare Din întunericul pustiu al umbrei mele, Nu mai e loc de minimă mirare, De zâmbete pierdute-n praf de stele. Ce mi se-ntâmplă e-o chestie normală A vârstei care crește spre niciunde, Când trupul rătăcește greu prin boală Iar vremea tot în casă mă ascunde. Și Continuă lectura

Te iubesc, nu e păcăleală! Şi azi îți spun fără hotar Că te iubesc fără măsură. Privind hoțiș spre calendar 1 aprilie nu-i glumă! O păcăleală, poate-un banc Spus ca nevinovată glumă Un ,,te iubesc,, nu are cum Să fie doar balon de spumă… Nu sunt ,,pedant,, cum mi-ai șoptit Continuă lectura

Eu plătesc tu plătești el/ea plătește noi plătim voi plătiți ei/ele plătesc pentru trecutele naivități sau păcate ale tinereții pierdută demult, dar niciodată uitată, c-așa e în viață, totul se plătește mai devreme sau mai târziu, dar întotdeauna!

…e o justă și dificilă hotărâre luată printre mirosurile de țurțuri ale trecutei ierni ce mai bântuie prin tabloul unei primăveri ce așteaptă sfioasă la ușă cu parfumuri de flori multicolore ce se vor încântare la jumătate de martie. Și ce sens ar avea să-mi însoțesc propria trecere, plictisita înmormântare Continuă lectura

,,Virgula este punctul care plânge,, sună o moștenire fabuloasă păunesciană, lăsată pentru eternitatea prin poezie către urmași, ca mine, ca tine… Iar eu, un minuscul și anonim poet, am comis o infracțiune, drept pentru care mă autosesizez din oficiu implorând bunăvoința pieței, a pieței publice unde cândva se arunca cu Continuă lectura

În urmă cu o săptămână am scris și am postat un poem – ,,Ardere de iarnă,, – după care, recent, l-am repostat pe pagina Cenaclului literar internațional LACRIMĂ DE ROUĂ, administrat de doamna Lorina Elena Drăgan. Fără să mă pierd în inutile cuvinte, mare și plăcută mi-a surpriza unei replici Continuă lectura

Nu ai știut și nu vei ști niciodată cât te iubesc, cât de mult mi-ai tulburat existența trecătoare în fiecare ceas al cunoașterii tale, al închipuitei atingeri, doar prin cuvinte, scrise nevinovat, pe un ecran, apăsat de sentimentele mele pentru tine, necunoscuto! Probabil, acum, când scriu din nou, vor rămâne Continuă lectura

La ora astrală când s-a născut, 14 februarie 1935, Grigore Vieru habar nu avea de Valentine’s Day, de faptul că peste ani urmașii vor adopta un alt occidentalism forțat. Când Dragobetele pur românesc strălucea în toată splendoarea sa. Și altfel, cel născut în unul dintre cei mai prolifici ani pentru Continuă lectura

În iarna aspră cu omăt și ger Când vânturi reci acoperă decorul Tot urcă scări bătrânul liftier Sau le coboară, cum îi este dorul. Azi a urcat pe scări decepționat, Fără de chef și vorbe în bagaje, Inexplicabil liftul s-a stricat Și s-a blocat ciudat între etaje. Urcarea i se Continuă lectura