La vremea zilelor din ce în ce mai scurte, Când iarna dinspre toamnă se-ngână într-un joc, Mă tot gândesc la toate, la slovele-mi tăcute, La clipe ce mi-au fost… noroc și nenoroc. Cuvinte mi-au fost dragi și-mi sunt și-acuma Iar cât m-am priceput, am împletit poezii, Și muze m-au iubit Continuă lectura