La timpul unei primăveri capricioase, când temperaturile nu-și găsesc starea în termometre, singura constantă pare a fi creația. Mai ales cea poetică care cucerește tot mai mult suflete înghețate, suflete dezgolite, suflete pline de speranță. Iar poezia actuală, plină de construcții moderne, pare să fi trecut demult granițele clasice. Astfel că, recent, din tragica și neliniștita Basarabie am primit o poezie de iubire, semn clar că acest adorabil sentiment uman nu are nici liniște nici hotare. De la doamna Alina Călin – profesoară de limba română și poetă prin excelență – am primit un poem al sufletului. Membră a mai multor cenacluri literare din România și Republica Moldova, participantă la Olimpiada Mondială de Poezie de anul trecut, eveniment de prestigiu ce a avut loc la Sinaia, doamna Alina Călin cochetează cu poezia modernă, cu versul alb, realizând construcții poetice superbe. Fără alte comentarii supun atenție cititorilor o poezie care mi-a plăcut foarte mult.
Cenușa viselor
Eram liberă
în lumea mea îndepărtată
fiind eroina principală
a propriei mele singurătăți
trăind cea mai frumoasă nostalgie
veneam din toamne cărunte
din vremi înghețate
și troiene scriind pe file de carte
lacrima destinului ades înmuind
penița în călimara durerilor
aduse de viață până când
în prag de Sfinte Sărbători
apărusei tu lumina sufletului meu
aducând speranțe
în visele ce m- au purtat
prin amintirea tinereței mele
în tine am văzut
licărul ce arde inima mea
zbuciumul trăit în depărtare
fără tine viața pierde culoare
iar în seriozitatea ta
eu am găsit dragostea
sunt sclava inimii tale
geloasa ce-ți urmărește umbra tăcerii
sunt eleva ta ce caută
să rezolve formula matematică
de unde nu pot găsi copiere
sunt floarea crescută
din cenușa visurilor tale
ce caută îmbrățișare
am renăscut din timpul vremii
ca să ajung la tine
iarna prin vifor
călcând cioburi de gheață
să-ți alin tristețea
în imaginare
lăsându- mă în îmbrățișare…