În lumea rezonanțelor obscure, A viselor ce așteptăm să-nvie, Suntem și luminișuri și pădure, Neînțeleșii care scriu poezie. Aleasă e în versuri exprimarea Nu ca un moft și nici îndepărtare… Dar uneori ne-mbrățișăm cu marea Și sărutăm toți munții, fiecare. E lumea noastră plină de candoare, De vise dulci, parfumuri Continuă lectura