Și iarăși mi-ai bătut la geam,
Inevitabilă devoratoare de viu
Și iarăși au plecat frunze de pe ram
Spre-a țese covor gaben ruginiu.
Poeții toamnei îmi mângâie aleanu
Să recităm de frumos și de jale.
Bacovia, Păunescu, Topârceanu
Mă plimbă pe aleile goale.
Și pare un vis nesfârșit de frumos
Scufundat în poezie fără egal.
Ce artă e totul, în sus și în jos
Cu ploi reci gătite parcă de bal.
Și vai, dinspre crengi mă trage de mână
Tot trist, cu dor și cu chin
E însuși Esenin și poezia-i sublimă
Stârnind… focul vânăt gonit tot de vânt.
Și trece, tot trece și al meu timp
Cu ploi și cu vânturi, cu frunze căzând
Și murmur încet, uneori chiar zâmbind,
Am fost ori n-am fost doar o frunză în vânt?
23 septembrie 2022 – Botoșani