Mereu discretă, cu un fel de teamă a ta, doar a ta, îmi îmbrățișezi mereu scrisul, versurile, poezia care ajung la tine ca o desfătare a mea, ca o ieșire din mine până când într-o zi din tine, din făptura ta a ieșit tulburător o mărturisire, ,,o cutezanță,, și mi-ai Continuă lectura

…sunt nevoit, obligat aproape de propria-mi viziune, de nesfârșitele arderi ce mi-au transformat trupul într-un schelet, veșnic fumegând pe rugul nemilos al creației furibunde…, ah, ce spuneam?, daa, nu oricine poate să accepte că lectura unei poezii dă și simpla consecință a înțelegerii, a tălmăcirii sensurilor ascunse de poet în Continuă lectura

Din nemerniciile lumii, din sufocanta arșiță a verii tu, ca nimeni alta, te tot ridici pe vârful picioarelor ca o tainică respirație și șoptești suav despre viață, despre fericire, ca o îmbrățișare nesfârșită ce vrea să cuprindă și inimi și suflete cu ardoarea pe care doar tu, numai tu, poți Continuă lectura