Seară magică în compania unei generaţii de aur
Din când în când mai cotrobăiesc prin arhiva personală de ziare, una dintre avuţiile ce mi-au rămas în urma derulării a 25 de ani de presă scrisă, alături de trei cărţi, o sumedenie de diplome şi multe alte amintiri, semne clare că „nu am trecut ca gâsca prin apă” prin viaţa asta. Şi într-o publicaţie săptămânală, pe numele ei „Informatorul Moldovei”, găsesc la vreme de decembrie 2011 un reportaj despre amintiri consemnate care fac cinste sportului românesc. Fără alte comentarii, iată reportajul intitulat „Seară magică în compania unei generaţii de aur”:
„Fără dar şi poate, ziua de 15 decembrie 2011 va rămâne în memoria botoşănenilor care au mai găsit un loc în tribunele ce s-au dovedit insuficiente ale Sălii polivalente ce poartă numele celei mai mari canotoare pe care a dat-o judeţul Botoşani, Elisabeta Lipă. Fosta multiplă campioană olimpică a ţinut să fie prezentă alături de publicul botoşănean, alături de ea fiind şi Doina Melinte, nume de rezonanţă al atletismului românesc. La invitaţia oficialităţilor locale, cele două mari sportive au venit să vadă mirajul fotbalistic al unei „generaţii de aur” care, timp de peste 20 de ani, a încântat milioane de români şi nu numai. Iar acest lucru a fost posibil graţie unui singur om, Cornel Şfaiţer, reputat om de afaceri şi împătimit al Măriei sale Fotbalul. În calitate de preşedinte al clubului FC Botoşani, Şfaiţer a beneficiat de sprijinul primarului Cătălin Flutur, cei doi organizând o gală de excepţie cu scopul caritabil de a o ajuta pe botoşăneanca Alexandra Chisăliţă să iasă din scaunul cu rotile în care se află tragic ţintuită. Marele spectacol fotbalistic a fost organizat fix pe 15 decembrie, ziua de naştere a „neamţului” Cornel Şfaiţer care a împlinit 46 de ani. Şi bucuria de a aduce la Botoşani idolii unei generaţii de aur s-a dorit împărtăşită cu botoşănenii lui dragi, mari iubitori de fotbal şi de Voronskaya, celebra deja votcă produsă în codrii seculari ai Voronei. Iar cel mai frumos cadou pentru cel care a adus fotbalul mare pe meleaguri botoşănene a venit chiar din partea finului Răzvan Iacob care i-a oferit tricoul fostului dinamovist Ioan Andone, tricoul adjudecat în urma unei licitaţii. Preţul? Ce mai contează când e vorba de naşu… Să mai spunem că primul popas al fotbaliştilor de altă dată a fost făcut la Primăria municipiului Botoşani unde primarul Cătălin Flutur a primit de la însuşi Ioan Andone un tricou cu însemnele echipei naţionale de fotbal a României, cu numărul 48, vârsta edilului şef al Botoşanilor.Şi a venit momentul culminant al zilei de 15 decembrie, cel la disputării meciului fostei Naţionale cu o echipă a Moldovei, aceasta din urmă avându-i antrenori pe cunoscuţii Vasile Simionaş, Vasile Chetrone şi Alin Cazaciuc. Iată şi componenţa Naţionalei strunită de reputatul tehnician Mircea Rădulescu, fostul secund al lui Mircea Lucescu la vreme de Euro 1984 Franţa: Bogdan Stelea, Florin Prunea, Ioan Andone, Dorin Mateuţ, Iosif Rotariu, Jean Vlădoiu, Viorel Moldovan, Ioan Petcu, Rodion Cămătaru, Ionel Augustin, Marin Dragnea, Leo Grozavu, Costel Orac, Iulian Mihăescu, Toni Doboş. Iar Moldova a fost reprezentată de: Ionel Rotărescu, Neculai Alexa, Costel Solomon, Vasile Şoiman, Vasile Jercălău, Adrian Cotan, Daniel Scânteie, Mihai Ciobanu, Vasile Epure, Grigore Bozi, Dragoş Şoptelea, Răzvan Iacob, Cristi Popovici, Radu Caşuba, Valeriu Bordeanu, glorii ce au jucat pe stadioane din: Botoşani, Suceava, Iaşi, Bacău şi Piatra Neamţ. Şi a început meciul, cu un Cămătaru în vervă, care a înscris cu capul primele două goluri ale partidei, purtând parcă în ghete sprintul acela senzaţional de pe „Rasunda”, stadionul suedez care ne-a deschis porţile spre Euro 1984. La fel de eleganţi ca în tinereţe, dar cu paşii oleacă mai înceţi…, au vrăjit tribunele Rotariu, Moldovan, Dragnea iar bătrânul Augustin mai purta din strălucirea acelui istoric Dinamo – SV Hamburg 3-0. Şi paradele portarilor Stelea şi Prunea au fost la înălţime spre deliciul tribunelor care i-a răsplătit cu aplauze consistente. Bătrâna selecţionată a Moldovei a făcut faţă cu brio atacurilor Naţionalei, aducând aminte de jucătorii inimoşi care jucau cu talent şi dăruire, vremurile lor de glorie nefiind umbrite de perfizii euroi… Iar blaturile se făceau doar cu acordurile ştabilor PCR…, schimb de poşete cu bani prin tribune, vreo două vagoane de tablă zincată dinspre Galaţi, cojoace şi căciuli Merinos de la Popăuţi şi multe alte ghiduşii financiaro-fotbalistice. Dar toată lumea era fericită şi zâmbăreaţă spre oftica „albăstreilor” de la Secu care nu prea mirosea când un fotbalist se „încălţa invers”… Au readus memoriei secvenţe uitate de la CS-ul botoşănean de altă dată Bozi, Epure, Iacob, Şoptelea, Rotărescu. Scorul final? 7-7, c-aşa-i în fotbalul amical, iar rezultatul final a fost parafat de arbitrii Anton Heleşteanu şi Marian Salomir. Cu mâna la inima zbuciumată de amintirile Diviziei A. La final a fost organizată licitaţia pentru vânzarea tricourilor de vedete, cel mai bine vândut tricou fiind al lui Iosif Rotariu, cu 4.000 de euro! Pentru 3.000 euro a fost adjudecat tricoul lui Orac şi 2.500 euro al lui Cămătaru. S-au strâns 25.000 euro, un ajutor frumos pentru cauza nobilă numită Alexandra Chisăliţă. O poveste frumoasă, marca Cornel Şfaiţer şi Cătălin Flutur, care va începe, desigur, cu… a fost odată.”