La început de veac și de mileniu,
Când toat par aiurea, fără noimă,
Iubito vreau să-ți fiu ciudatul geniu:
Să-ți dăruiesc din inimă… o dronă.
Că tot se poartă lucruri deocheate
Ce-ntrec imaginații furibunde,
Așa că îți trimit o-nnaripată,
Nu te speria și, vai!, nu te ascunde.
E blândă și sfioasă, chiar și dragă,
De știi s-o mânuiești cum se cuvine
Și să-i ascunzi contururi de grenadă
Să nu tresară, că atunci nu-i bine!
Viteza dronei te acaparează,
Nu-ți fie teamă, să nu ai fiori.
Privește înspre cer cum trepidează
Și-aruncă înspre tine… explozie de flori.
30 septembrie 2023