E tot mai greu și parcă peste poate
Să ducem ani mai mulți, cărați în spate,
Când oasele ne sunt tot mai plăpânde
Iar mâinile cu greu par a se-ntinde.
Iar vechea, tinereasca relaxare
La stânga dreapta, o ce desfătare!
E toamnă acum și o simțim cu jale
Prin pași tot mai înceți, tot mai agale.
Prin nerăbdarea ce ne-ncearcă firea
Cu nervi iviți din te miri ce, aiurea.
Iar zgomote stridente ne stresează
Și tresărim la fiecare frază,
Rostită ori prea tare, ori încetul.
Ne tulbură și stângul dar și dreptul.
Noi înșine suntem contrariați
Și tot mai greu de alții acceptați.
Și-octombrie cumva ne tot irită,
Că frunze cad și nu se mai ridică…
16 octombrie 2023 – Botoșani