Am scris că tot aștept mereu în gară,
Nu mai contează la care peron,
Și nici nu sper ca trenul să apară,
E doar un gând poetic, monoton.
Doar visător mereu, la fel ca prințul,
Am așteptat oriunde și oricând,
Un alt mistreț cu colții ca argintul
Un vis, ce nu va fi real nicicând.
Iubirile ce-așteaptă totuși trenuri
Rămân frumoase, ca niște poezii.
Cu păcănit pe șine, ca refrenuri,
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
Și visele sunt pline de șicane,
Gonesc locomotive în pustiu
Cu trenuri fără de vagoane
În noapte, când e prea târziu.
E un motiv, e farmec și visare
Să tot aștepți ceva ce nu e.
Pe un peron, la întâmplare,
Un tren în care nimeni nu se suie.
21 octombrie 2023