…cel mai titrat exponent al romanului social și psihologic românesc. Născut pe 5 august 1922 în satul teleormănean Siliștea Gumești, viitorul romancier avea să-și lege de locurile natale începuturile unei creații colosale. ,,Moromeții,, este romanul de început, marea sclipire care i-a anunțat cariera impunătoare a finului analist, a ,,țăranului trist cu ochelari,, după cum l-a portretizat Adrian Păunescu în poemul ,,Dor de Preda,,. Și au urmat, ca niște trasoare sclipitoare, în noaptea neagră a literaturii române, romanele: ,,Marele singuratic,, – ,,Delirul,, – ,,Viața ca o pradă,, – ,,Cel mai iubit dintre pământeni,, , ultimul fiind scris și publicat în 1980, anul morții sale. Controversată și plină de mister a fost și moartea sa, survenită în seara de 16 mai la Casa de creație de la Mogoșoaia. Asasinat ori ba?… Cert este că ilustrul romancier a lăsat o moștenire inestimabilă, alături de două personaje, Ilie Moromete și Victor Petrini, eroi incontestabili ai romanelor sale ce poartă și o vizibilă amprentă autobiografică.
Iar la postarea mea de pe facebook, doamna profesor Maria Donan de la Universitatea de Vest din Timișoara, cunoscută și sub pseudonimul NonaMaria Anahera-Nemea, a adăugat un citat al marelui Marin Preda: „Primejdia în care se află un bărbat care iubeşte total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune şi care dacă nu se zbate, dacă instinctul nu l-a ajutat să se smulgă în chiar clipa când a fost zgâlţâit, moare agăţat acolo fără scăpare”.