La o săptămână de la istorica victorie a românismului în Basarabia, prin câştigarea funcţiei de preşedinte a Republicii Moldova de către pro-europeana Maia Sandu, o premieră absolută!, tot îmi răsună în urechi extraordinara creaţie a cântăreţului basarabean Gheorghe Ţopa, „Veniţi acasă măi copii”. Cu muzica şi versuri creaţii proprii, artistul a reuşit, de peste 30 de ani, să smulgă admiraţia a sute de mii de spectatori în marile săli de concerte, inclusiv la Botoşani, cu această bijuterie patriotică. Altfel spus, poezia continuă să fie un mesaj clar către basarabenii plecaţi peste hotare şi care, la cele două tururi ale prezidenţialelor moldoveneşti, s-au unit într-o DIASPORĂ EXCEPŢIONALĂ. Trist este că mesajul este valabil şi pentru românii din patria mamă – România. Dragi cititori ai blogului, dacă versurile nu vă lămuresc pe deplin, accesaţi pe Google, Gheorghe Ţopa – Veniţi acasă măi copii. Şi sunt sigur că veţi fi în asentimentul Cetăţeanului Gabriel, un patriot incurabil.
Veniţi acasă măi copii
În cele patru vânturi ale lumii
V-aţi risipit azi tineri moldoveni.
Aţi părăsit ce-au apărat străbunii
Pămintul sfânt cu vii şi cu poieni.
Plecar-aţi unii din naivitate,
Iar alţii de nevoie aţi plecat.
Să-ţi laşi pământul i-o greşeală poate
Să nu te-ntorci la el e un păcat.
Mai mică-i pâinea, dar mai gustoasă
În ţara ta cu pomi şi vii
Veniţi acasă, veniţi acasă,
Veniţi acasă măi copii.
De ce-ngropaţi în alte zări răsadul
Vieţii voastre celei tinereşti?
Sălbătăceşte fără voi prăsadul
În faţa tristei case părinteşti.
Cum poate fi viaţa norocoasă
La margine de lume şi pământ?
Norocul nostru e la noi acasă
În limba noastră şi-n al nostru gând.