Din strâmtoarea unei lumi, plină ochi de deznădejde, C-o lumină tot mai chioară, fără nici-un strop de veghe. Caut printr-un întuneric tot mai negru și mai rece Umbre scufundate-n în ele, care nu se pot petrece. Pipăi vorbe fără sensuri cu pierdute rezonanțe, Rătăcite printre stihuri, văd ca-n ceață doar Continuă lectura