Rebelă, îmbufnată și sublimă
Continui să îți porți năvalnic trena.
Înfășurată-n straie de regină
Îți etalezi regește diadema.
Tu cea mai năzuroasă dintre toate,
Când blândă, când nervoasă peste fire,
Îți porți culori în rochii asortate
Și ești mereu o veșnică sclipire.
Iar sceptrul tău aducător de iarnă
Îți poartă frunzele în dansuri vii
Ieșite fără număr din coroană
Ne amețesc în valsuri ruginii.
Și toți copacii ție ți se-nchină
Și vânturi reci pe care le strunești
Iar crengi și frunze, fără nici o vină,
Plutesc prin aer, nesfârșit plutesc.
Deodată te așezi prea obosită,
De balul care singură l-ai dat,
E liniște și, vai, într-o clipită
Totul e alb, e vremea de iernat.
Adio, deci, superba mea regină
Ți s-a sfârșit din nou frumosul bal
Iar alb imens se-așterne pe rugină,
E timp pentru decorul hibernal.
12 octombrie 2023 – Botoșani