Din plumburiul cerului de toamnă,
Din negri nori iscoditori și răi,
Stropi reci au început să cearnă
Lacrimi în ochii tăi și-ai mei.
O disperare bântuie năpasta
Durerii crude străbătută-n os
Și nu te-oi mai vedea nici anul ăsta
Și îmi va fi de-a dreptul dureros.
O disperare pare-a mă cuprinde
Că totul mi se duce pe pustie,
Că nu o să mai pot spre tine-ntinde
O mână care vrea doar veșnicie.
Și toamna, iată, pare pregătită
Să își încheie rolul de osândă
Prin ploaia ei te lăcrimez iubito
Și tremur cu o gură tot flămândă.
Și plouă surd și toarnă cu găleata
Se năruie speranțele pe apă.
Off, s-a sfârșit, de-acum e totul gata,
Îngheț de iarnă…, poate să înceapă.
18 noiembrie 2023