Pe rafale de vânturi ce nu se mai termină
Ploi reci continuă să cadă nesfârșit
În primăvara asta, ciudată balerină,
Capricios dans, ritm nedefinit.
Bătrânii cu arginturi bogate la tâmple
Nu își amintesc atâta răceală
Ca în lună de mai să se întâmple
Spectacol tomnatic, ce brambureală!
Sărac pare totul, copaci fără floare,
Și nu se anunță nici roade bogate
Căci frigul și bruma au călcat în picioare
Venind dinspre nopți neanunțate.
Pustiu pare totul, vinovați fără vină,
Iubiri au murit prin cireși pustiiți,
Bujori tot mai rari, liliacul suspină
Și noi în decorul cel trist, rătăciți.
Iar frigul continuă să ne revolte
Și vara ne pare tot mai departe
La vreme de mai se produc mari sincope
Prin vremuri și timpuri… de foarte departe.
Ciudată ni-i viața, străină e moartea,
Stranie pare lumina din zi
Și mică, mai mică, ne este partea
Când glăsuim, încă, verbul a fi.