Observatorul de seară (7)
Nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce ar fi scris Eminescu despre o nouă nesimțire liberală ce s-a produs în târgul Botoșanilor la început de an 2024. Pentru că mârșăviile guvernării liberale, din urmă cu un secol și jumătate, au fost aspru înfierate de cel mai bun jurnalist român al tuturor timpurilor. Și, față de ziariștii zilelor noastre, Mihai Eminescu avea o nesfârșită cultură generală, cu studii economice, sociale, filozofice, și combătea argumentat.
Revenind la mizeria liberală botoșăneană, iată cum au stat lucrurile. În timp ce reprezentanți ai agricultorilor români, câți au mai rămas, au ieșit în stradă cu tractoare și utilaje în semn de protest față de prețurile mizere cu care sunt obligați să-și vândă produsele, dar și față de încălecarea nesimțită ucraineană peste piața cerealieră românească, liberalii botoșăneni au pus de-un mare taifas. În vreme ce agricultorii protestatari erau pe străzile și în centrele urbane ale României, suportând frigul și insultele organelor, cele din poliție și jandarmerie!, ciobanul Ionică Nechifor a adunat la o crâșmă pe vechii liberali, mânați de deputatul Costel Șoptică, și au încins ,,Balul fermierilor,, Un gest de o aroganță și nesimțire crasă! Semn că protestul colegilor de suferință din agricultură i-a lăsat reci și indiferenți pe gălbejiții agricultori botoșăneni. Care, fără nici o jenă, au transformat o ,,chestiune,, agricolă în una politică. Iar presa botoșăneană a cam tăcut… (20 ianuarie 2024)
Observatorul de dimineață (8)
E duminică, e o nouă dimineață de ianuarie, când în nord de Moldovă termometrele și-au potrivit mercurul la minus 3 grade – ora 7.00 a.m. Sorb cafeaua matinală, arunc o privire pe știrile sportive, și sunt nespus de fericit că Rapidulețul a oferit ,,una grande fiesta,, în partida contra oltenilor mititei, adică echipa Craiovei finanțată de Adrian Mititelu. Conduși la un moment dat cu 3-1, rapidiștii au dat dovadă de o dăruire totală și fair play față de suporterii Giuleștiului, care i-au împins din spate, prin încurajări continue. Și la final tabela de marcaj a arătat 4-3 pentru Rapid București, ca într-un basm feeric de iarnă petrecut pe iarba ninsă de gloriile legendelor.
Ei, uneori mă gândesc că acest FAIR PLAY ar trebui să existe și pe facebook între cei care iubesc scrisul, dar mai ales poezia. Bag seamă că unor doamne tareee le mai place să adune mânuțe și inimioare la modestele lor creații. Iar eu le-am dăruit cu mare degajare și generozitate, de fiecare dată chiar citindu-le poeziile. Dacă la început am dezvoltat acest gest de dăruire pentru încurajare, sperând că odată cu trecerea timpului va veni și perfecționarea, eii unele poetese au rămas înghețate în propriile creații, simple și fără mesaj. Mai mult, respectivele cucoane chiar au ajuns să se creadă valoroase și nu se obosesc să dea vreun semn la creațiile altora care uneori sunt mai bune decât ale poeteselor de duzină. Personal, ca iubitor de sport și fost cronicar sportiv, cred că e vorba de fair play. Adică un soi de bun simț, foarte necesar în vremurile tulburi în care trăim. O duminică reușită tuturor prietenilor de pe facebook. Dar și neprietenilor… (21 ianuarie 2024)
Observatorul de seară (9)
,,Nu știu alții cum sunt…,, vorba marelui humuleștean, dar eu azi, de Ziua internațională a Îmbrățișărilor, am fost fericit și tare mulțumit. Cum am putut, virtual și platonic… Pentru că postarea mea, ,,Îmbrățișare eminesciană,, a declanșat o stare de bine de Ziua Internațională a Îmbrățișărilor. Și am dialogat de la distanță, se înțelege îmbrățișat!, cu multe persoane, doamne și domni. Dar mai mult doamne distinse și elegante, cu o ținută de mare anvergură.
Altfel spus am renunțat oleacă la spălături politice, nu pentru mult timp!, în schimbul delicatețurilor cu arome feminine, pline de suav și gingășie. În același timp am savurat câteva poeme, bine scrise, cu mesaje clare care mi-au încântat ochii și mintea. E bine că, alături de Ziua Sărutului, s-a oficiat și cea a Îmbrățișărilor. Nu pot să-mi dau seama de eficiență, dar e un gest care mai colorează cotidianul cenușiu al unui început de an ce nu se anunță grozav. Dar azi au fost bune… mesajele îmbrățișate. Pentru că chiar am făcut schimb elegant de cuvinte, nu doar mânuțe și inimioare seci…, fără iubire și fiori. Și ziua încă nu e terminată, deși întunericul a pus deja stăpânire pe Botoșani. Cu frig, cu tot. Ah, era să uit. Și pe această cale doresc să-i mulțumesc unei doamne deosebite care a repostat ,,Îmbrățișare eminesciană,, producându-mi o mare surpriză. Și nu e prima dată când respectiva doamnă afișează o noblețe rar întâlnită. Mulțumesc. Să aveți dragi prieteni o seară de duminică minunată. (21 ianuarie 2024)
Observatorul de dimineață (10)
Îmi e tot mai greu să scriu și cred că voi face o pauză după această postare. Revenirea în urma accidentului vascular cerebral e greoaie și anevoioasă iar simptomele unei oboseli evidente sunt apăsătoare. Dar gata despre ,,distracțiile mele,,. În textul de azi vreau să termin o treabă începută și aș avea mustrări să o las în aer. În urmă cu o săptămână am postat la rubrica ,,Povestea mea,, un chip încântător, fără a da nici o explicație. Singura fiind scrisă în josul fotografiei, ,,Nicolae, elev în clasa a IX a la Fălticeni,, Fotografia s-a bucurat de 36 de accesări, cu mânuțe și inimioare multe, și doar o singură doamnă a intuit cine e junele din fotografie. Pentru că chipul aceasta, vestitor al ,,Primelor iubiri,, este poetul Nicolae Labiș la vârsta de 14-15 ani, undeva prin anii 1949-1950. Fotografia, mai puțin cunoscută, este expusă la Casa memorială a ,,Buzduganului unei generații,, – cum sublim l-a numit regretatul academician Eugen Simon, din localitatea Mălini, județul Suceava.
O săptămână superbă vă doresc dragi prieteni și…aveți grijă de voi. Cu drag vă îmbrățișez din nord de Moldovă. (22 ianuarie 2024)