La o răspântie de drumuri, oarecare, Mă mai opresc din când în când, mirat. Respir adânc aer de frunze care În noua toamnă mi s-a inspirat. Privesc pierdut spre zările obscure, Spre arămii culori, spre nesfârșit, Iar ochii îmi cuprind marea pădure A vieții mele, vis nedeslușit. O piatră de Continuă lectura