Într-o țară în care totul pare a se prăbuși de la o zi la alta, într-o Românie în care nimănui nu pare să-i mai pese de ce se întâmplă în jur, și turismul a ajuns ceva la mâna hazardului, la răscrucea delăsătoarei vorbe ,,lasă bă, că merge și așa,,. Și nici nu-i de mirare când, de ceva vreme, de prea multă vreme!, țara asta pare a nu mai fi condusă de nimeni, batjocura și nesimțirea atingând cote alarmante, ca și când rânjetul cinic al războiului slav nu ar fi fost de ajuns pentru neliniștea cotidiană a tuturor. Dar să revin la recenta decepție numită turism și controversata HORECA, o fantomă ce bântuie locuri, altădată de poveste.
Recent, în ultima săptămână de martie, am decis să merg în stațiunea Slănic Moldova pentru relaxare și cuvenita încărcare a bateriilor umane. Ultima dată fusesem în mai 2022 și…nu am căzut pe spate nici atunci… Dar mi-am zis că poate, poate, s-o mai fi schimbat ceva, după cum relatau niște reportaje televizate. Bănuiesc plătite cu bani grei, că altfel nu se explică de ce ,,nu bate poza cu mireasa,,! Cazat la cel mai mare hotel al locului, că stațiune nu pot să-i zic, colosul Venus cu zece etaje, situat la cea mai înaltă cotă a pustiitului orășel, am ,,savurat,, decepție după decepție. De la automatele de cafea care nu dădeau rest, la sărăcia ofertelor de tratament, mai puțin de jumătate din ceea ce era laudă mârșavă pe siteul venusian. Și nici la recepția hotelului nu erau șanse să capeți bancnote de un leu pentru că nici nu aveau și nici nu le păsa de confortul clienților. Și uite așa, vreme de șapte zile am băut cafea de 4 lei la preț de 5 lei, cam două pe zi. Nu subliniez paguba de aproximativ 14-16 lei ci nesimțirea și delăsarea din hotelul cu zece etaje și doar 12 turiști! Și pentru ca tabloul sinistru să fie complet, doar 12 persoane, dintre care vreo șase basarabeni, am fost vreme de șapte zile în Venus – un colos al cărui utilitate este mai mult decât discutabilă. Concret, în afara unor plimbări nesfârșite, de sus în jos și retur, prin părculețul și șoseaua ce taie ceea ce odată se numea ,,Perla Moldovei,, nu ai ce face. Toate chioșcurile de lemn erau închise și nici măcar ziua de 25 martie – Ziua Bunei Vestiri – nu a adus vreo schimbare a peisajului păstorit de un primar fără idei și fără chef de muncă. Pentru că în orășelul fără de vreo cofetărie, fără de vreo frizerie sau coafor, scheletele anticelor pensiuni stau, ca și în urmă cu trei ani, părăsite, fără vreo șansă de a mai prinde viață. Iar la vreo 20 de kilometri, ca și acum trei ani, salina de la Târgu Ocna, era iarăși închisă pentru că se prăbușise tavanul. Închei cu o certitudine: nu voi mai călca niciodată în fosta ,,Perlă a Moldovei,, acum o… veritabilă tinichea ruginită! Deși peisajul, cu pădure tot mai puțină, a rămas încântător, păcat că Slănicul moldav e locuit de nepăsare, de foarte multă nepăsare!