De două milenii…dar nici nu contează
Când timpul e doar… relativ ce vibrează
Lumina străluce după o ușă
Când noi ne aflăm pe jar și cenușă.
Abstract ne e totul, dinspre lumină
Speranța așteaptă cineva ce-o să vină
Și multele sensuri ne înconvoaie
Pe umeri tot cad rafale de ploaie
Pe scara ce duce spre ușa divină
Nimeni nu urcă, așteptând ca să vină
Sperând să coboare în ziua cea mare
Petrecem simbolic o nouă Nălțare
Mai facem o cruce, o rugăciune
Lăsate din veac prin credințe postume
,,Hristos a-nviat!, Hristos s-a-nălțat!,,
O ușă, o scară… de neurcat.