E trist și-i jale multă în Moldova
Căci muzica și-a mai pierdut un ton
Spre cer s-a înălțat maestrul Doga
Cu Fiara tandră și cu Gramofon.
El ce părea că n-are moarte
Și că în veci doar valsuri va cânta
Azi s-a topit spre zările deșarte
Doar muzica răsună-n urma sa.
Compozitor sublim, fără de seamă,
El, cel mai bun din secol douăzeci,
Despre iubire, flori, superbă rană
Ne-a încălzit mereu, suflete reci.
Nu-i timp păgân și fiară să-nțeleagă
Tandrețea notelor sub clar de lună
Cum Doga a vrăjit o lume-ntreagă,
Nu te-om uita maestre, noapte bună.
3 iunie 2025 – Botoșani