În goana sălbatică, de neoprit, Când timpul își cerne uitarea, Mă pierd adesea în guri de sfârșit Și tot mai slabă-i chemarea. Fantasme ciudate mi-apar dansatoare, Iar mintea valsează haotic, Din umbră memorie tremurătoare Pândește ascunsă, hipnotic. În joc de contururi, adânc nepătruns, Memoria parcă sfidează Un creier speriat, tot Continuă lectura