Uneori, prin răceala iernii,                                                                                                               tresar speriat și mă gândesc că nu ți-am spus toate cuvintele, că nu am avut nici curaj, nici suficientă îndemânare, pornire, descătușare, sau alte impulsuri care să-ți șoptească din cumplite depărtări, din mute tăceri, că te iubesc! Iar tu nu vei ști niciodată de tresărirea mea Continuă lectura