Nu ai știut
și nu vei ști
niciodată
cât te iubesc,
cât de mult
mi-ai tulburat
existența trecătoare
în fiecare ceas
al cunoașterii tale,
al închipuitei atingeri,
doar prin cuvinte,
scrise nevinovat,
pe un ecran,
apăsat
de sentimentele mele
pentru tine, necunoscuto!
Probabil, acum,
când scriu din nou,
vor rămâne
doar umbrele cuvintelor
nescrise,
nerostite,
neaflate de tine,
niciodată…
Ca ironia unei
grămezi
de scrisori nedesfăcute!