Uneori,
prin răceala iernii,
tresar speriat
și mă gândesc
că nu ți-am spus
toate cuvintele,
că nu am avut
nici curaj,
nici suficientă
îndemânare,
pornire,
descătușare,
sau alte impulsuri
care să-ți șoptească
din cumplite depărtări,
din mute tăceri,
că te iubesc!
Iar tu nu vei ști
niciodată
de tresărirea mea
care s-a pierdut
într-o răceală
de iarnă.