M-am luminat în crudă așteptare Din întunericul pustiu al umbrei mele, Nu mai e loc de minimă mirare, De zâmbete pierdute-n praf de stele. Ce mi se-ntâmplă e-o chestie normală A vârstei care crește spre niciunde, Când trupul rătăcește greu prin boală Iar vremea tot în casă mă ascunde. Și Continuă lectura