O vară, doar
o simplă vară,
de sexagenar scufundat
în propria-i cunoaștere,
în amintirile cărților
ce poartă urmele
mâinilor tremurânde
ce au încercat
deslușirea misterului
scrisului altor trecători,
a altor pasageri,
ce au iubit,
au tresărit,
au suferit,
lăsând emoțiile lor
posterității inevitabile
ce încearcă, dacă încearcă…,
să afle de ce
cei dinainte
au vrut să scrie
poezie pentru veșnicie
când, nici unul,
măcar unul singur,
nu și-a luat creația
acolo unde a plecat,
lăsând-o ca o povară
de gândire aici,
pe pământ rătăcitor,
unde toți vin
spre a pleca
către neîntoarcere.