Aș vrea…
dar cui îi pasă
de vrerea mea?
nici măcar ție
care ți-ai șoptit
tăcut și fierbinte
că ai poftă mare
de un sărut,
de o strivire
a buzelor,
de o încolăcire
de limbi nesătule
care să se caute
una pe alta
până ce papilele
vor turba
de fericire,
de nebunia frământării
a unei iubiri uitate
în vârtejul timpului
prea nebun,
prea risipitor
de anii noștri,
ai mei, ai tăi,
al gurilor ce se caută
să devoreze
ceea ce a rămas neterminat…