Te-am aşteptat, sperând o vreme,
Dar presimţind că nu vei apărea,
Căci te-am pierdut în vechile poeme,
Scrise demult cu mâna mea.
Şi tot am amânat plecarea
Corabiei ce aştepta la mal
Crezând că am să văd venirea
A ta, regina mea fără egal.
Visam la o plecare împreună
În miez de noapte sub stelele târzii
Pe mări scăldate-n razele de lună
Pe o corabie cu marinari cheflii.
Dar timpul a trecut fără de milă
Venirea ta?, un vis luat de vânt…
Voi dispărea fără sărut copilă,
Fără să vezi corabia plecând.
Atât am apucat, ca la plecare,
Cu degetul să-ţi scriu ultim mesaj
Pe un nisip pierdut la ţărm de mare
Un ,,Te-am iubit,, cu lacrimi şi necaz.
Pe nesfârşite mări îmi va fi calea,
Oceane-nvolburate voi străbate
Scriind despre iubiri şi alte alea
Ce-au fost cândva… durabilă cetate.
Ne vom uita, vom şterge amintiri
Iubirea ce-am avut şi nu mai este
Poate cândva voi scrie ,,Amăgiri,,
Ca un poem al nostru, o poveste.
Poezia o voi pune într-o sticlă
Ce va pluti la nesfârşit aiurea
Şi poate cineva, la o adică,
O va găsi, va regăsi iubirea…
5 februarie 2024