Rămas bun frate Nicolae Dabija

O veste cumplită din ziarul basarabean „Timpul” de la Chişinău avea să-mi întristeze sufletul şi inima în dimineaţa de vineri 12 martie 2021: scriitorul Nicolae Dabija a murit. Încredibil, nu puteam să concep că supravieţuirea românismului în tragica Basarabie va continua fără fratele Nicolae Dabija. Am retrăit aceeaşi tristeţe apăsătoare ca în ianuarie 2009 când literatura română a rămas mai săracă prin tragica dispariţie a marelui Grigore Vieru sau în final de octombrie 2014 când Constantin Tănase – directorul şi fondatorul ziarului „Timpul” a plecat prematur spre veşnicie. De data aceasta un alt prieten, fratele Nicolae Dabija – directorul şi fondatorul prestigioasei publicaţii „Literatura şi Arta” avea să fie răpus de nemilosul virus Covid 19 pe un pat de spital din Chişinău. Cuvintele sunt de prisos în faţa valorii scriitorului, poetului, jurnalistului şi academicianului Nicolae Dabija care, mai presus de valoroasele funcţii enumerate, mi-a fost un prieten. Iar toate drumurile la Chişinău însemnau şi o escală la sediul ziarului „Literatura şi Arta”, fie pentru un interviu cu fratele Nicolae, fie pentru a afla pur şi simplu starea naţiei basarabene. Aşa cum a fost şi în noiembrie 2011 când, alături de profesorii Gică Manole şi Gruia Cojocaru, am poposit în redacţia ziarului condus de maestrul literelor Nicolae Dabija. Care, spre veşnică luare aminte, ne-a invitat să aprindem o lumânare la mormintele marilor dispăruţi Ion şi Doina Aldea Teodorovici şi Grigore Vieru, morminte aflate în Cimitirul central din Chişinău. Cel născut pe 15 iulie 1948 în comuna Codreni de lângă Căinarii lui Alexei Mateevici, a fost de fiecare dată o gazdă admirabilă, inclusiv când a primit un titlul de onoare din partea lui Mihai Ghimpu, fost preşedinte al Republicii Moldova. Beneficiind şi de o recunoaştere financiară, bietul premiant „a topit” premiu pe o masă îmbelşugată, plină de prieteni, printre aceştia fiind şi subsemnatul şi poetul şi scriitorul cernăuţean Vasile Tărâţeanu şi mulţi alţii care am rămas cu amintirea unei nopţi de neuitat. Cum de neuitat au fost şi desele vizite ale marelui dispărut la Botoşani unde pe 14 noiembrie 2013, graţie implicării generoase a lui Ştefan Dodiţă – preşedintele Fundaţiei Nicoară, alături de academicianul şi eminescologul Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija a devenit Cetăţean de Onoare al municipiului Botoşani. Titulatura de Cetăţean de Onoare i-a fost acordată şi în comuna Vorona, alături de poetul şi scriitorul Iulian Filip. Amintiri, amintiri şi momente frumoase de patriotism românesc alături de un titan al culturii basarabene. Păstrez în biblioteca personală, ca un dar inestimabil, cele două autografe ale maestrului. Primul autograf este pe romanul „Tema pentru acasă”, o carte tradusă în limbile rusă, engleză, germană şi franceză, şi datează 26 noiembrie 2010, „Pentru Gabriel Balaşa, pentru sufletul lui mare care cuprinde şi Basarabia, acest însemn de drag cu inima lui Nicolae Dabija”. Al doilea autograf datează  17 octombrie 2014 pe volumul de poezii „Psalmi de dragoste”: „Lui Gabriel Balaşa, fratelui meu întru poezia şi publicistica românească, pentru că construieşte pod de suflet peste Prut, dragostea lui Nicolae Dabija”. Restul e tăcere… Rămas bun frate Nicolae Dabija.