Când am văzut-o pe dezinvolta auristă Diana Şoşoacă printre mineri m-au cuprins furnicăturile. Şi, vorba cântecului din Fata Morgana, „şi amintirile toate, deodată au năvălit”. Sau mai nou, dinspre băieţii de la Trei Sud-Est „Amintirile mă răscolesc/ Amintirile mă chinuiesc/ Nu mai rezist”. Exact ca în urmă cu 30 de ani, la vreme de octombrie 1991, când am scris cu mintea junelui de atunci o parodie după sublima poezie „O scrisoare de la Muselim-Selo” de George Coşbuc, cel născut în 1866 în localitatea Hordou din…Ungaria Regală – Imperiul Austriac. Sper, la vremea cumplitei pandemii covidiene, să vă mai descreţească frunţile, iar cei aflaţi la a doua tinereţe să-şi reamintească de dictatura minerilor care a ţintuit România în beznă pentru cel puţin vreo zece ani.
Scrisoare către Cotroceni
Acum, „măi dragă” cartea mea
Găsească-mi-te-n pace
Pe-aci-i curent şi o măsea
Mă rupe, stau pe ace.
De când minerii m-au săpat
Mă vezi, te ia durerea
Cu-n trandafir m-am înţepat
Şi-acum îmi curge fierea.
Apoi să ştii c-a fost război
Şi geamuri sparte multe
Cădeau şi ei, dar mai mult noi
Dar cine stă s-asculte?
Când colo-n deal străfulgera,
În Parlamentul ţării
Şi bietul Raţiu se lupta
Pe rând cu toţi minerii.
Mi-e bine acum, dar mă gândesc
Că nu va trece luna
Minerii-s mulţi şi „fesenesc”
Că vor mai face una.
Dar tu să nu mai faci şi-acum
Cum ai făcut „măi dragă”
Că de le-urezi iar „noroc bun”
N-o să-ţi fie de şagă!
Să vezi pe aici doar ţigări Kent
Şi băuturi mai fine
E-un dute-vino permanent
La noi, la fesenime.
Pe Teo îl lăsasem mic
Ministru de Finanţe
O fi acum ştrengar voinic
Şi îşi dă importanţe.
Nevestei mele să-i mai spui
Să-mi aranjeze votu’
La anu-i greu şi tu o ştii
Că nu mai ţine potu’.
De când i-am dus pe toţi de nas
Cu-acea „remaniere”,
Acum toţi proştii au prins glas
Şi nu mai curge miere.
Mă doare-n piept, dar nu să ţip
Şi-aşa mi-i dor de tine
Dar parcă nu-s aşa de trist,
La anu’ vii cu mine.
Că uite, nu e nu ştiu cât
Şi nu e mare grabă
Până te-oi strânge rău de gât
Cum ştiu doar eu, „măi dragă”.
Aşa mi-a spus Roman să-ţi scriu
Că el e-n ghips c-o mână,
De când i-a strâns-o-un tuciuriu
Care lucra la mină.
Să te ajute Dumnezeu
Să nu mai stai un an
Şi-am scris această carte eu,
Ministrul Stolojan.
(Octombrie 1991)