“Şi totuşi e stare de veghe/ şi totuşi murim repetat…”

Din nou poezia marelui dispărut Adrian Păunescu mi se pare actuală, drept pentru care am ales două versuri din superba creaţie „Totuşi iubirea” pentru a da tilul câtorva gânduri la vreme de pandemie covidiană şi de război fratricid slav. Pentru că durabilul covid nu vrea să plece dintre noi, în ciuda declaraţiilor „liniştitoare” ale autorităţilor române, iar nenorocirea de pe pământ ucrainean este o răfuială a slavilor generată de străfundurile istoriei. În privinţa pandemiei, care a ucis peste 6.000 de oameni în România şi peste şase milioane în întreaga lume, situaţia continuă să fie greu de ţinut sub control. Deşi mai marii României au decretat, la vreme de martie 2022, stare de relaxare şi ne-au lăsat liberi de mască, conaţionalii noştri continuă să moară de covid. Şi asta în timp ce în unele ţări europene temutul virus îşi arată colţii cu vârf şi indesat. Şi iar… Păunescu. „Oameni politici, bunii noştri fraţi/Noi v-am cedat şi ranguri şi proporţii/Dar nu putem continua, stopaţi/Această competiţie a morţii.” (n.a. Versurile făceau referire la tragedia cancerului, dar ce mai contează sursa unei morţi?…) Ca cetăţean care iubesc viaţa până la suferinţă vă îndemn dragi conaţionali să nu renunţaţi la purtarea măştii, mai ales în spaţiile aglomerate. Ca să fie bine de Paşte… Iar botoşănenii să ţină cont că în ultima lună pe aici s-au perindat mii de refugiaţi ucraineni scăpaţi de sub control din punct de medical Şi au fost contacte directe generate de solidaritate umană fără nici un control sanitar! Şi pentru că o nenorocire nu vine niciodată singură, mai ales la români, a trebuit să suportăm şi tabloul unei isterii generate de scumpirea bruscă a alimentelor şi combustibililor. Totul din cauză de manipulări mediatice nesimţite pe motive de covid şi războiul ruso-ucrainean. În privinţa conflictului, început practic pe 24 februarie 2022 pentru că teoretic este mult mai vechi, acest război nu este nici al României şi nici al altora. Aţi auzit SUA, NATO, UE? Nu avem nevoie de victime colaterale, că ne-a decimat destul covidul! Nota 10 cu plus domnului profesor doctor în istorie, botoşăneanul Gică Manole, care într-o emisiune televizată a spus clar şi adevărat. „conflictul din Ucraina este un război fratricid slav”. Că resursele naturale mondiale s-au împuţinat, Ucraina este atrăgătoare, iar marile puteri stau la pândă din motive geopolitice şi economice, este altă poveste. Dar Ucraina nu a existat nicodată ca stat. Şi aşa cum Livov a fost al Poloniei, nordul Bucovinei al României (după ce am scăpat de austrieci), aşa şi Doneţk, Lugansk, Mariupol, peninsula Crimeea au fost ale ruşilor. Nu intru în amănunte iar cei însetaţi de adevăr puneţi mâna şi citiţi istorie adevărată, nu contrafăcută în funcţie de interesele unora! Ucraina este o făcătură a criminalului Lenin, spion al Germaniei, plătit cu bani grei să destabilizeze vechea orânduire ţaristă. Drept pentru care în 1918 a înfiinţat Republica Socialistă Sovietică Ucraina cu teritorii furate de la alţii. Şi încă un „mic amănunt” retoric: dumneata Volodimir Zelenski, un actoraş mediocru fără de carismă, de partea cui eşti? Că prea pupi bazoanele unchiului Sam…