La început de săptămână, în ultima zi de luni autumnală din acest an, m-a cuprins o stare de dezgust și, pur și simplu, o greață apăsătoare. Văzând știrile mizerabile scrise cu bani grei de jurnaliști contrafăcuți care anunță trezirea hienelor însetate de sânge și putere din jungla politicii românești. Taman înaintea zilei de 1 Decembrie care ar trebui să fie una a sărbătorii totale românești, o zi de pioșenie și adânc respect față de eroii istoriei, așa cum au fost, cu bune și rele, mizeriile interminabile ale scenei politice ies în față cu nesfârșite demagogii aruncate peste sufletul prăpădit al adevăratei nații române. Adunături politice ies acum în față și își arată mușchii de păduchi nemernici, în zoaie de congrese naționale și înjură. Pe cine? Pe foștii colegi de adunătură din grupările politice, după zicerea de curvăsăreală, ,,la vremuri noi, tot noi,, Nu fac referire la toată jungla politică românească, ca să nu mă întind mai mult decât pot duce, ci doar la caricatura de politică botoșăneană. Unde de multă vreme nu se mai întâmplă nimic, doar tăieri de moț la toalete publice, spălătorii de spitale și jumătăți de trotuare. Cele ale curvelor din politică!
2024 este an electoral și putoarea ciolanului puterii a intrat puternic în nările hămesite ale hienelor care simt din nou că se pot urca pe umerii amărâților să le sfâșâie și ultima bucată de carne. Într-o Românie tot mai apăsată de fălcile meschine ale… ,,politically correct,,
Prăbușirea în prozaic…
Ieri, la începutul unei noi săptămâni, în care toamna calendaristică este pe picior de plecare, am postat două chestiuni, o poezie și un comentariu acid la adresa mârșavilor politicieni care ne amărăsc zi de zi. Intenția celor două postări a fost ca un sondaj de opinie pentru a vedea care este atitudinea prietenilor de pe facebook. La ora apariției acestor rânduri, poezia – ,,Săptămâna trecătoarelor jumătăți,, a adunat 18 aprecieri, în timp ce criticul comentariu – ,,Stare tomnatică de greață,, doar 6. Semn clar că atitudinea alor mei este una a indiferenței față de mizeriile și greutățile cotidiene iar sentimentul de amăgire prozaică este mult mai profund. Nici nu mai știu ce să cred acum, în preajma zilei naționale a României și înaintea unui nou an electoral în care, din nou, va trebui să alegem răul cel mai mic. Ca o părere pur personală, cred că românii sunt obosiți și decimați, nu mai cred în nimic, iar amăgirea a rămas…singura stare de spirit. În aceste condiții, ca o stare pură de protest, până la finele anului în curs nu voi mai scrie nici o poezie, ci doar texte la adresa realității înconjurătoare. Care doare cumplit dragi conaționali! Și, la urma urmei, nu putem vegeta și visa la nesfârșit, ascunzându-ne laș după propriile creații și tot felicitându-ne între noi. La nesfârșit…