Pe-asfaltul rece, plin de frunze ude
Se aude tropăit surd de bocanci,
Iar oameni triști dintr-o banală urbe
Privesc pierduți la niște saltimbanci,
O mână de soldați aduși cu sila,
La ordinul cazon dictat de comandanți
Privindu-i cum pășesc te-apucă mila,
Când vor să pară duri și eleganți.
Să mai salveze triste aparențe
Din ce a fost onoare și destin.
Pierdută-acuma printre turbulențe
Armată națională, praf și chin.
E ziua ta, păstrată în cutume
De faptele bătrânilor ostași
Ce și-au clădit eroic un renume
Adevărat, de mari înaintași.
Și brusc, pentru o clipă se-nfioară
Octombrie cu vânturi ruginii,
Pornește-un marș fanfara militară
Aplaudată de mai mulți copii.
Nimic nu va mai fi ce-a fost odată
Și plânge tricolorul pe catarg
O, tu, armată tristă, decimată
Dintr-un popor… cu creierul nomad.
25 octombrie 2023 – Botoșani