5 noiembrie 2010, data la care cel mai prolific poet român se stingea din viaţă în urma unor grave afecţiuni cardiace. Despre Adrian Păunescu s-au spus şi s-au scris multe, mii de pagini au stârnit interesul despre omul care a fost: critic literar, eseist, poet, publicist, scriitor, traducător. În perioada 1973 – 1985 a fost directorul prestigioasei reviste Flacăra de la a cărei conducere a fost îndepărtat de soţii Ceauşescu. A fost cunoscut şi datorită notorietăţii Cenaclului Flacăra unde Păunescu a promovat valori culturale incontestabile. Născut pe 20 iulie 1943, în localitatea Copăceni din actualul judeţ Bălţi din Republica Moldova, Păunescu a iubit nespus de mult Basarabia. A pledat până la moarte pentru reunirea acesteia cu România. Multe, foarte multe se pot scrie la superlativ despre opera artistică a marelui dispărut care, printre alte vorbe, spunea la început de mileniu trei, „Din păcate, suntem din ce în ce mai puţini cei care vorbesc limba română…” Pentru că suntem în anul centenar Marin Preda (5.08.1922 – 16.05.1980) vă propun o creaţie păunesciană de certă valoare:
Dor de Preda
Eu cred că ai plecat pe undeva,
La ora cand tresare bobu-n orz
Și ai uitat și nu te-ai mai intors,
Mon cher mi-e tare dor de dumneata!
Și, Doamne, cât aveam să mai aud
De la țăranul trist cu ochelari,
De la țăranul trist cu gânduri mari,
Salcâmul nostru genial din sud.
În lumea pamântească nu mai ești,
În lumea literară nici atât,
Finalul veacului e mai urât
Fără lumina mâinii țărănești.
Ce dracu s-a-ntâmplat, mon cher, de taci,
Și ai lăsat delirul nesfârsit?
Tu. dintre pamânteni cel mai iubit
În calendarul cu țărani saraci.
La orizont e iarăși clasa ta,
Marine Preda, scriitor român.
De veghe Moromeții tăi rămân,
Când cartea nu-i mai poate ține-n ea.
Te-ai depărtat de noi cu pași înceți,
Contempli cu mirare tot ce e
Și-ntrebi cum întrebai mereu, de ce?
Și satul are iarăşi Moromeți.
Dar dintre toți, oricâți ar învia,
Acum când mi-amintesc că mi te-ai stins,
Cu toată disperarea dinadins,
Mon cher, mi-e tare dor de dumneata!