Sau ceea ce trebuia să se întâmple, chiar se întâmplă. Şi nici nu se putea altfel, atâta vreme cât în 2020, taman la vremurile campaniilor electorale de locale şi parlamentare, mulţi liberali botoşăneni au stat ascunşi prin cotloane, făcându-şi cruce cu limba în guriţele lor aurite: poate, poate ne iese pasienţa şi de data asta şi ne votează cât mai mulţi fraieri. Mărturisesc Doamne, am fost unul dintre ei! Alţii, mai cârcotaşi de fire, s-au rugat şi chiar au pus piedici să nu iasă unii dintre candidaţi. Rezultatele finale au fost dezastruoase la ambele alegeri, şi locale şi parlamentare. Nu primar de reşedinţă municipiu de judeţ, nu preşedinte de cejeu botoşănean, doar doi parlamentari din care al doilea scos la renumărarea voturilor. Şi nimeni din peneleul de Botoşani nu pricepe că nu se pot scoate rezultate dându-ţi cu… stângul în dreptul şi mimând politica. Iar cum, mai ales la români, o nenorocire nu vine niciodată singură, liberalilor botoşăneni li s-a tăiat macaroana şi de la posturi călduţe de la nivel central. Vorba aia, „ce aţi semănat, aia să culegeţi”, au concluzionat boşii de pe malul Dâmboviţei. Citesc prin gazete că la Botoşani fostul secretar de organizaţie judeţeană, unul care a fost primar de comună şi a luat-o tare în bot la locale, a fost schimbat cu altul, cică mai vrednic. Nu contează numele niciunuia pentru că ambii sunt slabi şi vremelnici. Noul secretar la judeţeana liberală are „bube în cap” de pe vremea Ţurcanului de Dracşani. Băă, voi chiar îi credeţi proşti pe toţi şi nimeni nu mai are memorie? Dumnezeule mi se face greaţă şi lehamite să tot scriu. Drept pentru care îi dau vorbirea despre liberali domnului Mihai Eminescu, că tot e ziua sa de naştere azi 15 ianuarie. Şi iată un fragment din opera „Icoane vechi şi icoane nouă” scrisă în 1877, capitolul „Ilustraţii administrative”:
„Prin ideea curat negativă a libertăţei, care nu însemnează nicăieri alta decât ca să nu fiu oprit de a munci, adică de a produce bunuri reale, liberalii din România au ajuns la ideea pozitivă că libertatea trebuie să le dea şi de mâncare şi încălţăminte şi lux şi tot ce le pofteşte inima, iar clasele muncitoare? … Pe apa Sâmbetei meargă! Apres nous le déluge. Cât lumea n-avem să trăim, nu-i aşa? Cât vom trăi, să ne curgă laptele-n păsat … După aceea, bun e Dumnezeu şi va avea grijă de clasele pe care le sărăcim şi le stoarcem. Acesta e liberalismul la noi în ţară. Cei care nu sunt nimic, nu reprezentează nimic, nu au nimic formează o societate pe acţii (un abonament la „Românul” sau la „Telegraf”), formează apoi comitete prin judeţe, un fel de filiale, cu liste exacte a domenielor statului şi-a funcţiilor existente, deschid jurnale în care arată „naţiunii suverane” că libertatea e în pericol, amăgesc mulţimea, care totdauna se luptă cu greutatea vieţii, făcând-o să creadă că ei sunt mântuirea, fac alegerile şi-apoi, când ajung sus, … ţin-te bine”.