Cenușiul unui cotidian incert

”Și totuși e stare de veghe/Și totuși murim repetat”. Parcurg titlurile ziarelor, e suficient doar titlurile, ca să-mi dau seama că versurile păunesciene sunt de o actualitate apăsătoare. A murit sportivul Patzaichin, a murit actorul Caramitru, a murit botoșăneanul muzician Cobâlă, a murit profesorul botoşănean de limbă română Aniței, a murit actorul Belmondo, într-o comună românească o puștoaică de 14 ani s-a sinucis din dragoste. Dumnezeule ce ne mai rezervi? ”Viața noastră unde e/Viața noastră ce-ați făcut cu ea?”. Unii mor c-așa le e datul, soarta, alții se străduie să moară… Zvonerii și răspândacii ne anunță că valul patru de virus covidian e deja sub noi, în timp ce organele desfășoară anchete printre medicii care au eliberat dovezi de vaccin contrafăcute. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, în tot acest timp politicienii români fac ce știu ei mai bine, circ și panaramă, ca să ne îngroape și ultimii neuroni. Viitorul? Pur și simplu fără soluții pentru lumea nebună, nebună, nebună în care ne aflăm. Aloo, și totuși ceva s-a întâmplat, cine ne salvează…, SOS! Și, stranie coincidență, toți cei enumerați în “Cenușiul unui cotidian incert” au prenumele Ion/Ioan, inclusiv Ivan (derivat din slavă) și Jean (derivat din greacă/franceză).