Şi totuşi va veni din nou Crăciunul…

Pentru că cel mai important eveniment petrecut în urmă cu peste 2.000 de ani continuă să fie „cuierul” de care ne tot agăţăm haina speranţei. În ciuda nemerniciilor pe care le comitem într-o vâltoare cotidiană fără de sfârşit. Tot mai răi şi mai debusolaţi încă sperăm că Steaua Naşterii Mântuitorului va străluci şi peste deznădejdile noastre care se multiplică şi adâncesc ireversibil în fiecare zi. Mai ales de vreo doi ani încoace când suntem victimile unor manipulări osbcure, bine camuflate sub umbrela pandemiei covidiene. Nici nu mai ştii ce să crezi la vreme de decembrie 2021… Pe de o parte, în timp ce majoritatea Europei se restricţionează dur şi cazon, în România s-a decretat relaxare totală pentru sărbătorile de iarnă cu precizarea stupefiantă că „în ianuarie vine valul cinci şi va fi rău de tot”. E clar, cineva pare a-şi bate joc cu sârguinţă de naţia română care, oricum, a fost supusă unor ironii de vreo mie de ani încoace. Şi de către turci şi de către habsburgi şi de către ruşi şi de către austro ungari. Altfel spus, combinându-l pe Eminescu, „Bucuroşi le-om duce toate/ Ce e scris şi pentru noi…” De pe dulcele tărâm al poeziei să ne reamintim că se împlinesc 65 de ani de când, în cea mai lungă noapte a anului – 21 spre 22 decembrie,  se stingea pe un pat de spital bucureştean Nicolae Labiş, „Buzduganul unei generaţii”, cum sublim l-a botezat academicianul Eugen Simion. La „douăzeci de ani şi încă unul”, speranţa poeziei din Mălinii Sucevei trecea în lumea umbrelor, strivit de „puii păsării cu clonţ de rubin”. În urma unui stupid accident de tramvai, au decretat comuniştii. Însă regretaţii Cezar Ivănescu, Stela Covaci şi mulţi alţii au fost de altă părere… Şi tot în acest decembrie 2021 se împlinesc 32 de ani de la lovitura de stat din România şi 30 de ani de la prăbuşirea marelui URSS. Cu evenimentele din Bucureşti şi din ţară, din decembrie 1989, ne-am cam lămurit cu toţii ce şi cum… Cât priveşte dispariţia marelui URSS, cu ai săi actori Gorbaciov şi Elţîn, un lucru e cert: Basarabia – Republica Moldova e tot „republică independentă” cu „pampers-ul transnistrean” bine aşezat la…bazoane, ca să nu spun cur! Altă întrebare?, cum ar spune un politruc post decembrist. Şi uite aşa, fără să producem nimic spectaculos, continuăm să fim vinovaţi prin tăcere şi să ne tot minunăm de frumoasa strofă păunesciană scrisă în 1979: „Cade din ceruri ultima filă/Fiii românilor colinde spun/Ce doriţi voi să vă dea Moş Gerilă?/Să ni-l aducă pe Moş Crăciun”.