Superba desfătare a unui Paște covidian

2021, la vreme de început de mai, cea mai importantă sărbătoare a creștinității, Învierea Domnului Isus Hristos. Parcă a fost mai bine ca în 2020 când restricțiile impuse de vremelnicii guvernanți ne-au tulburat profund simțămintele interioare, câte mai erau atunci, după un început cumplit de pandemie covidiană. Acum, subiectiva relaxare ne-a permis să ne apropiem cum se cuvine de biserică și chiar să pătrundem în interior pentru a lua lumina sfântă. Și, parcă chiar înainte de venirea blestematului virus, oamenii au fost mai mulți în preajma bisericilor! Semn clar că Sfânta Lumină a fost o descătușare binevenită, mai mult ca niciodată. A fost frumos și, mai ales, necesar. Picăturile de speranță rămase în sufletele pustiite s-au împletit armonios cu lumina Învierii, un tablou uman desăvârșit. De 2000 de ani așteptăm, nu știm prea bine ce anume, cărțile sfinte zic că a doua venire a Mântuitorului. Și, ca o părere personală a unui păcătos pasager, nu cred că suntem pregătiți cum se cuvine. Cum nici prima oară strămoșii noștri nu au fost pregătiți… Și, în această tulburătoare și voită incertitudine, nu ne rămâne să fim decât niște neliniștiți mielușei în așteptarea Păstorului cel bun. Doamne ajută ca așteptarea să fie pașnică!