Un eveniment major se produce în aceste zile și este minimalizat cinic taman de cei care ar trebui să aibă văz și miros dezvoltat. Puțini sunt cei care s-au sesizat. Pentru că au fost catalogați ,,câinii de pază,, ai democrației. Acoperit de teroarea rusească din Ucraina, protestul sindical din București generat de salariile înghețate în timp ce prețurile produselor de bază au crescut ridicol de mult, cazul jurnalistei Elena Șercan pare o glumă proastă la vreme de aprilie. Și totuși lectorul universitar și jurnalista de investigații Elena Șercan este demnă de luat în seamă. Pentru că deconsperând plagiatul de doctorat al premierului Nicolae Ciucă, general al armatei române, jurnalista Șercan a demonstrat şi că Eminescu rămâne cel mai mare gazetar român al tuturor timpurilor. Nu e o divagație ci purul adevăr pentru că nemerniciile clasei liberale au fost sancționate încă din sec. XIX de geniul neamului românesc. Iar Emilia Șercan, având sprijinul scris și necondiționat a 160 de profesori universitari, a dezvăluit plagiatul unui guvernant liberal, scoțând în evidență putreziciunea actualului sistem românesc avid de bani și putere. Iar sistemul nu a ezitat să aplice presiuni asupra ziaristei. Ca membru al celei mai puternice uniuni jurnalistice din România – UZPR, nu aș fi scris acest text dacă nu aș fi făcut apel la memorie. Fără a avea în sânge și creier scenarii ale conspirației, spun doar că azi e 7 aprilie – Ziua mondială a Sănătății și tot de o zi de 7, dar octombrie 2006, se leagă asasinatul unei jurnaliste. Vă mai amintiți de Anna Politkovskaia, jurnalista rusă asasinată chiar de ziua lui Vladimir Putin, pentru că a îndrăznit să scrie despre atrocitățile ruseşti din Cecenia și mârșăviile lui Putin? Comentariile și scenariile de viitor despre democrația românească le las la latitudinea cititorilor. Dar nu cred că e bine ce se întâmplă. Nici cu liberalii, nici cu România!