Cultura română este mai săracă fără Vasile Tărâţeanu

8 august 2022, o altă zi neagră pentru cultura română. Eram într-o minivacanţă pe platoul Bucegilor când am aflat că, la Cernăuţi, poetul, scriitorul şi jurnalistul Vasile Tărâţeanu a trecut în lumea umbrelor. Incredibil, la 76 de ani fratele Vasile părăsea această lume când mai avea atât de multe de spus. Unul dintre liderii incontestabili ai românismului din dulcea Bucovină a trecut în lumea rece a umbrelor lăsând în urmă eterne regrete şi păreri de rău. Şi amintiri de neuitat cu “fratele Vasile” au început să-mi răscolească gândurile de parcă ar fi fost ieri. Pe “micul Napoleon”, cum îi mai ziceam eu, aveam să-l cunosc prin 2003, cu ocazia unei sărbători a comunităţii româneşti de la Cernăuţi. Din start m-a impresionat simplitatea românului care ascundea o vastă cultură generală şi un patriotism nemaiîntâlnit în zona Cernăuţilor. M-a invitat la el acasă, la o mămăliguţă cu brânză. A fost un prim moment extraordinar în care am luat cunoştinţă cu problemele românilor cernăuţeni. Iar după aceea, pe parcursul a peste 17 ani, momentele tărâţeneşti au continuat cu un farmec aparte, dar şi cu tristeţea că “În regiunea Cernăuţi continuă ucrainizarea şcolilor cu predare în limba română”,  după cum aveam să intitulez un articol apărut în culegerea de texte jurnalistice “Noi întâmplări ale Trăistuţei bucovinene”. Ca o mică paranteză, am scris în perioada 2014-2018 trei cărţi despre românii Basarabiei şi Cernăuţilor şi în fiecare carte Vasile Tărâţeanu este unul dintre personajele de marcă. Şi nici nu se putea altfel… Pentru că fratele Vasile era un argint viu, o continuă mişcare a românilor din Bucovina Cernăuţilor. Iar o manifestare de la Chişinău, când marele om de cultură basarabean Nicolae Dabija, un alt mare dispărut, a primit un important premiu de la Mihai Ghimpu, fost preşedinte al Republicii Moldova, a rămas o altă amintire de neuitat. Pentru că alături de prietenii lui Nicolae Dabija a ţinut să fie şi Vasile Tărâţeanu, iar amândoi au depănat amintiri despre “păcatele tinereţelor”. A fost o seară românească de neuitat, undeva într-un restaurant basarabean. Probabil că, la apariţia acestor rânduri, cei doi mari români ne privesc  de undeva de sus, din lumea fără întoarcere… “Şi de-o fi să mor” este un volum de poezii scris de Vasile Tărâţeanu şi pe care este însemnată pentru totdeauna dedicaţia: “Confratelui meu de suflet şi de cuvânt din neamul boieresc al Bălăşeştilor, cu drag şi urare de bine întru mulţi ani de sănătate. Să ne trăieşti dragă Gabriele acum şi cât ne-o da Domnul, aceste gânduri îndurerate întru lumină şi rămânere”. Rămas bun frate Vasile şi Dumnezeu să te aibă în pază.