Anul 1900 şi ceva, splendidă noapte de primăvară, cu cerul încărcat de puzderie de străluciri minuscule de la Ursa Mare la cea Mică. Şi peste toate, Calea Lactee trona ca o regină în tabloul nopţii de primăvară. Fără căpătâi, mă plimbam cu domnul Fănuş printre liniile de cale ferată, dintre Continuă lectura